Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Când îi șeasu fălincat
Bată-l sfinții pră Fălincă, că o fost plecat dîn sat,
Șî dîn vina lui acuma să vegeți șe s-o-ntâmplat.
Că îl șciți voi pră Fălincă, maistoru' șe ce întrabă:
-Șe fălincă are șeasu? Hai că țî-l repar dăgrabă.
Am vădzut că șeasu meu nu prea merje-i, cam strîcat,
Am dzîs să treacă dă Pașci șî l-oi da la reparat.
Dar iacă-mi făcu figura, mi-e rău doar când mă gîngesc,
Când în fiecare an la Pașci eu imi amincesc.
Pusă-i șeasu ca să sune, gimineața pră la șinși,
Prigăcii șî cotărița, țoali dă-mbrăcat, opinși.
Că așa-i la noi în sat, la morțărie ce duși,
Să dăi pomană la morți, colași șî bomboanță dulși.
Șî cum tăbărâtă-am fost, mă pusăi eu la dormit,
N-apucai să cucăi bine, sună șeasu dă trezît.
-Doamne, dar șe noapce scurtă, parc-acuma m-am culcat,
Iuta fug, mă uit afară, nu-i nima. Îi amânat!
Ce pomeneșci c-or fi fost, toțî sătenii pră la morți,
Că nu văd nișiunu-afară, nu îi nima pră la porți.
Iau cotărița pră mână, încuni poarta șî tot fug,
-Au, da' tare-i amânat, că pră nima nu ajiung!
Când intru în morțărie, beznă! Niși o lumină nu văd,
Șe să fac, tămîedzî iuta, șî așcept, mă uit, măi șăd.
Poace vine vrun copil că n-am cui să dau pomana,
Șî n-o pot lăsa la crușe, să mânie baba Ana!
Cu răipărțu aprind lumina, șî mi-s gata dă plicat,
Șîne șcie când o fost toată lumea dă prîn sat!
Provin acasă. Tot fuga! Mă bag iuta la căldură,
Stau câta să mă-ncăldzăsc și m-apuc d-o pîrjîtură.
Hai dzîc să văd șî vro șcire, tilivizoru-l pornesc,
Când mă uit nu-mi vine-a crege, nu pot niși să mă clincesc.
Cât arată șeasu lor? Unu noapcea? Nu să poace!
Înșep eu a trămura șî în mince a socoace.
Nu îi șinși dă gimineață? Am fost noapce-a prîntră morți!
Acuma-nțăleg eu bine dă șe nu-i lumea la porți.
Numa eu babă nebună, umblu noapcea prîntră cruși,
Șine șcie câți muroni m-or vădzut pră mine-atunși!
După asta vreo tri dzîli m-o fost rău și am dzăcut,
Dă frică! Când mă gîngesc la șe Doamne, am făcut.
Altă data eu mă duc, doar pră dzî, când oi pucea,
N-or murii morții dă foame, așceptând pomana mea!
poezie
de
Nicoleta Stavrat
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice