Glossă închinată bărbatului (bărbatului perfect)
Înger cu aripi de lumină, venit din alte galaxii,
Te-aștept, te-aștept și-n noaptea asta, la geamul meu, din nou, să vii.
Frumos precum un crin în floare, cu roze la butonieră,
Să rătăcim pe harta vieții, cu stele prinse-n diademă,
Să îți pictez pe pleoape versul și curcubeul în cuvânt,
Apoi să-ți încrustez iubirea și să ne pierdem pe pământ.
Oh, nu-mi lăsa pustie calea! Furtună-n suflet nu-mi lăsa!
Iubește-mă atât de simplu, să îmi doresc a te avea! N-ai strălucire de luceafăr, nici flori de mirt ți-ai prins în păr,
Dar te iubesc quasar! De tine îmi e din ce în ce mai dor!
Ai poarta visului deschisă... Cu tâmple de ninsori te-ntorci
Și numele-mi, prinț al iubirii, de doru-mi, iarăși îl invoci.
Mă prinde-o mantie de friguri, un clopot inima-mi răsună,
Vin cetele de albe stele-n spirale de lumină. Lună,
Cheamă-l din vrăji de-ntunecare, adu-l la lumea mea hotar,
Să-l strâng într-o îmbrățișare de sărutare și de jar. Te-ai risipit în răsărituri și gol în suflet mi-ai lăsat
Iar eu, impură,-n dăruire, iubirii tale am cedat.
Ca-n zale, îmbrăcat de vicii, diavol, în brațe mi-ai căzut,
Dar fugi... De ce?! De ce ți-e teamă?! Iubite, spune-mi un cuvânt!
Alungă mantia tristeții! Pe chip de crin, sărut de maci
O clipă doar îmi dăruiește! E de ajuns să mă împaci...
Aș lua culorile din suflet, alt cer îndată aș picta,
Voi fi covor de curcubee, doar să-ți dorești să fiu a ta. Te-aștept, te chem, mi-e ființa plină... și gândul, de sărutul tău,
Eu însămi redevin tăcere, iubire, cântec, curcubeu...
Stilist al timpurilor duse, culegător de mucegai
Și praf de pe alei uitate, odată, într-un colț de rai...
Mi-e visul ancoră și lege, iubirea-mi nu e de vânzare,
Căci numai ție-ți aparține, înger nălțându-se spre soare.
Foton sunt însămi, din lumină născând lumină și iubire.
Tu mi-ai adus, privind la mine, întâiul strop de fericire.
|
Module dinamice