Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umbra mea
Eu m-am desprins de umbră și am lăsato-n drum,
Iar viața-n vălătuce o prefăcu în fum
Și umbra, parcă, este și, parcă, n-o mai am,
Ea umblă pe la geamuri și chiuie pe ram.
Eu m-am clădit pe frunze și rădăcini am prins,
Să caut urma umbrei, ea fuge-n necuprins.
Nu poate să vorbească ș-atunci, când drumu-i greu,
Ea sfârâie pe lacrimi, înaintând mereu.
Figura-aceasta tristă, ce umbra mea a fost,
Își caută dublura, dar totu-i făr-de rost
Căci umbra umbrei sale e tot din umbra mea
Și se prefac în una, când sunt alăturea.
M-am adumbrit cu umbră,... nu pot scăpa de ea,
Căci nu e o nălucă, este chiar viața mea,
Eu mă gândesc la dânsa și vreau să o îndemn,
Alăturea destinul, să-l trecem în tandem.
Cu timpu-n devenire, e tot mai greu s-afirm,
Sunt două-n jumătate, sau e un tot infirm,
Dar inima ce bate, în una dintre noi,
Ne scapă de durere, de grijă și nevoi.
poezie
de
Valentina Graur
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice