Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Speranță albă
În nostalgia iernii devin o visătoare,
M-alintă fulgii albi ce se aștern pe tâmplă
Când mă ating, vreau să le dau culoare
Să înțeleg neînțelesul, a tot ce se întâmplă.
Ninsoarea îmi dezgheață iarași dorul,
Noian de vise îmi îmbracă-n alb imaculat
Clipele frumoase, ce-au fost vieții fuiorul
În plete mi le prinde, ca fulgul așteptat.
Pământul ia căldura plapumei de nea,
În strălucirea-i să renască dorința amorțită,
Visez un vis frumos, e doar iubirea mea
Ce-a fost și nu mai este, e-n cer pecetluita.
De-am căutat iubirea în orice anotimp,
Iubirea să o gust, să-i dau fior, culoare
Aștept iarna să vină, aștarnă albul nimb
Căldura-i să o simt din recea ei candoare.
Pe broderia rece a florilor de gheață
Să pot, să scriu cu inima poeme de iubire,
S-alerg printre nămeți cu zâmbetul pe față
Iradiind în jurul meu căldură, fericire.
poezie
de
Maria Călinescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice