Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amurg
Mă hrănesc cu amintiri
Când gând și foc se-ncheagă
Și mă cufund în pur simțiri
Când tot în jur se leagă.
Și tot ce zace, tot ce-i mort
Din suflet se revarsă
Și n-am hotare, nu socot
Că ce cunosc mi-e casă.
Și mă întreb și mă strofoc
Tu lună ce te clatini?
Iar mă lumini cu gând de foc
În noaptea mea de patimi?
O fi venit cu dor nespus
Amorul să mi-l vază
Cu cin' te cerți, cu cin' te lupți?
Tu lună rămâi trează!
Și mi s-arată peste zori
Rezbelul dintre stele
Una-i lumină și culori
Și alta făr' de ele.
Și cântă tot jur împrejur
Că prima va răsare
Luna cu cugetul bătrân
Se-mprăștie în mare.
Se leagănă pe valuri culmi
Și dusă-i, arz-o focul!
Căci în bătrâna dintre lumi
Eu îmi pusei norocul.
Plecarea razelor pustii
Spre liniștea uitării
O cântă stoluri străvezii
Singurătății mării.
Flama mi se pierse-n vânt
Și se întoarse-n chaos
Eu rămân gol și râmân gând
Și tot în jur e haos.
Are același chip străin
Și sufletu-mi înțeapă
Cu țeluri vagi și crez hain
De inimă s-agață.
El doar clădește-n inimi reci
Palate de cleștare
Eu mi-aș da gândul meu pe veci
În schimb pe-o sărutare.
Dar haosu-i de neclintit
Nu mă socot cu dânsul
Neprihănit și de nimic
Îmi râde-n tâmplă plânsul.
Oh, cât aș vrea să-l văd căzut
Cu visele deșarte
Și eu să mor odat' cu el
Să mă renasc din ape.
Să mi se dea un veac de timp
Să îl privesc cum piară
Și să-l înviu ca să îi strig
Finalul iar și iară.
Și toate cele de demult
Ce s-au scăldat în dânsul
Să nege gesturi din trecut
Să-mi ceară iarăși plânsul.
Dar plânsul meu apus de timp
Acum e-nțelepciune
Și n-o s-o dau pentru nimic
Din nimicul de lume.
Se plimbă stele ne'ncetat
Pe boltele de vrajă
Și de când haosu-i plecat
Luna e mereu trează.
poezie
de
Silviu Obreja
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice