Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare către cea din urmă muză
Tu ai să mă cunoști voios
Și abjurat de sine;
Dar nopțile vor slobozi
Pe jalnicul din mine.
Iar tu vei vrea să mă-nțelegi,
Dar e prisosul înșuși!
Și nu voi vrea să te dezlegi
De râsu-ți și de plânsu-ți...
De-ai să rămâi să veșnicim
Ni s-or deschide toate,
Dar nu castele, ce-s venin!,
Ci lumile din ape!
Am să te-alint cu foc și dor!
Dar rar, când se cuvine;
Nici să dorești a-i face cor
Deșartei promisiune.
Și-n vis când plec să nu mă cerți,
Că una ți-e menire!
Purtând cununa să m-aștepți;
Mă-ntorc, salășluire.
De-o fi târzie steaua mea
Și sorții nu se înclină,
Când negru vin în calea ta
Tu iarăși mă lumină!
Tu fii atentă de, stângaci,
La vorbe nu țin seama,
Într-o secundă să mă taci!,
Cu gura, ori cu palma.
Când gol de simțuri te privesc
Să te prefaci Giocondă!
Și voi pleca să-nsămânțez
Din ochii tăi, o vorbă.
poezie
de
Silviu Obreja
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice