Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amarul visării
Prea des privii și auzii
Nătânge jurăminți;
Necontenit de suferinți
Eu doar știu a șopti.
Eram acolo ceas de ceas
Un zâmbet să aștern
Pe buzele chipului cast
Ce tremura solemn;
În ochii ei neprihăniți
Puteam privi poeme
Și nopți cu strigăte fierbinți
Sub ceruri plini de stele.
Iar timp trecu, dar în declin;
Peste sufletu-mi rece,
Căutător de-al ei senin,
Un alt crepuscul trece;
Prin bezna gândului pustiu
O lună mi s-arată
Ca-n calea sa pe veci să fiu
În visul ce ne poartă.
Și dac-ar fi cum nu va fi
Vreodată să-mi răspundă,
Eu, pesimist cu ochii gri
Aș plânge a mea izbândă;
Căci se cuvine năzuind
Să îi străbat lumină
Prin noaptea minții sale când
Aievea mi-o suprimă?
Cum eu n-aș izbuti nici dor,
Nici promisiuni deșarte;
Ce să-i ofere-un visător
Captiv în realitate?
poezie
de
Silviu Obreja
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice