Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Criticilor mei (după Eminescu)
Multe frunze gălbenite
Stau să cadă veștezirii
Dar crezându-se-nverzite
Se agață scai, gândirii
E ușor a spune multe
De nimic nu poți a scrie
Dacă ai un strop de minte
Înșira-vei pe hârtie
Dar când sufletul se-agită
De tristețuri și necaz
Iară teama se arată
În inimă și pe-obraz
Ca și frunzele în mugur
Cată la lumina zilei
Vor intrare-n cel tezaur
În cuvintele-omenirei
Pentru-a ta tristețe lungă
Și-al vieții tale necaz
Până unde va s-ajungă
Grosul tău palid obraz?
Ah! și repede-ți năzare
Că tu știi tot adevărul
Cine să-ți mai dea crezare
Omul nu, poate doar cerul?
Critici voi, veștede frunze
Care nu ați înverzit -
Prea ușor să spuneți multe
Fără să le fi gândit.
poezie
de
Bertoni D. Albert
, după
Mihai Eminescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice