Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântec de lebădă...
E-atât de aspru gândul c-o să mori
că nu vei mai gusta din vise nepermise,
că într-o zi vei fi o amintire printre flori
iar doruri fum vor deveni, în lumi nescrise.
Hotarul vieții stă mereu să cadă
în asfințit, ne pierdem în tăcerea nopții,
ne facem din siajul vieții loc în radă
în stele ne abandonăm sufletele, hrană sorții.
De-am ști să punem în romanul vieții
doar bucuria de iubire, de a fi
uitând războaiele ce le avem cu alții
sădind în ei muguri de iubire, mii.
Eu am trăit așa cum am putut, cum am știut
cu drag de oameni, disperată în iubire
am ars din fericire, m-a și durut
la moartea mea un epitaf de jale, nu e știre.
Nu fi ca mine, prea puțin lăsând să zboare
nu te lăsa aprins de fapte prea meschine
din cer, la piept adună-ți păsări călătoare
iubește-ți viața, murmurând destine.
Am fost... mă vei uita peste un timp
dar vreau să știi că am iubit să fiu un om,
iți pierzi din viață, anotimp cu anotimp
iar sufletul ușor, iți pleacă către somn.
Ce n-ai făcut, nu ai putut, n-ai îndrăznit
nu aștepta pe mâine Dumnezeu să vadă
nu potrivi pe ieri peste va fi, pripit -
Fii om Acum, nu cântecul de lebădă!
poezie
de
Sorin Șomandra
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice