Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Soțului meu
Dacă nu ne-ar fi fost dat să murim,
Poate nu te-aș fi îmbrățișat atât de des;
Nu ți-aș spune la revedere-atât de grijulie
Dacă-aș fi sigură c-o să te-întorci. La mine, bineînțeles.
Poate că n-aș fi apreciat valoarea fiecărei zile,
A fiecărui zâmbet sau semn de-afecțiune arătat,
Dacă te-aș fi cunoscut întru totul și dacă-am fi putut rămâne
Pentru vecie unul jumătatea celuilalt.
Poate nu mai avem de cheltuit mulți ani sub soare;
Curând unul va dispărea-n mirarea mare, pe vecie,
Iar eu nu voi mai avea pe cine să-îmbrățișez sau să ating.
Desigur, știind asta crește-n noi un fel de duioșie.
Să schimb eu lucrurile-n lume dacă mi-ar plăcea
Și-astfel să devenim nemuritori? Iubirea mea, aș vrea.
poezie
de
Wendy Cope
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice