Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tăcerile din piept
tăcerile din piept alungă răsărituri,
se nasc în timp și mor pripit...
fuioare zgomotoase erup în asfințituri
făcându-și loc prin inimă ca un cuțit.
tăcerile din piept apasă și încarcă
ca un trăgaci de armă primitivă,
precum un Noe pe-a sa arcă
biet somnambul în era relativă.
contemporan cu propriul "Eu" pribeag
asiști neputincios și rece
ce clipele-ți devin șirag
tăceri din piept ce timpul le petrece.
și clopotarii merg să dreagă struna
clopotniței din dealul Spirei
azi, inima ce-mi bate e tot una
pe înserat, rămâne martor colbul zilei.
și dangăn mi-e și inima și pieptul
de zbucium și de dor de o privire
și scriu și șterg mereu, tot colbul
ce zace adunat în candida-ți privire...
nu ai remedii, nu cunoști unsori
capabile să mai aline-un zbucium,
știind că ai gramezi de doruri
besmetice în ritm de bucium...
ridici privirea ca o rază
ce te tractează ca să mai respiri
sperând că negreșit o oază
are să-ți deie în sfârșit iubiri...
ești agățat în lumi ce parcă-s paralele
trăiești visând speranța ca pe o virtute,
al valurilor vieții prin inele
ce te îndreaptă către senectute.
și-adeseori adormi neâmpăcat
'cercând să fi și bun, darnic apoi drept,
prea obosit să te mai simți bărbat
și să le mai numești: tăceri din piept.
poezie
de
Sorin Șomandra
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice