Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cândva, o să ne avem
Cine spunea că dacă atingi soarele
te arzi?
Minciuni!
Eu, astăzi am fost in miezul lui
și nu m-am ars,
am simțit altceva.
Ea, ea ardea!
Ardeau buzele,
am simtit când atingerea lor
mi-a lăsat răni pe fiecare gând.
Ardeau mâinile,
când buzele mele au atins
fiecare notă din simfonia
de netrăiri din ele,
am rămas cu o rană
ce nu se va vindeca niciodată.
Probabil n-am să mai pot
săruta altceva,
decât pe ea.
De ce?
Fiindcă cicatricile noastre
se potrivesc de acum.
Ardeau ochii când mi-a spus:
-Stop!!!
Îi era teamă sa nu se stingă,
îi plăcea flacăra,
îi plăcea lava ce îi curgea
din fiecare literă a gândului ei,
mă voia și mâine,
eu, o voiam de acum.
Am simțit cum mă cuprinde.
Ce puteam să fac?
Am întins mâinile
și am cuprins-o în brațe,
nu voiam ca lava
să se scurgă dincolo de mine.
M-a strâns în brațe,
și am simțit
că m-a îmbrățișat
o întreagă lume.
De undeva, un înger m-a lovit
peste ceafă spunându-mi:
Iubește-o!... Iubește-o!
Am lăsat-o ușor pe pat,
arăta ca o felină,
părul răvășit îi acoperea fața,
era o panteră,
pantera mea,
mă chema cu degetul,
cu trupul,
cu ochii,
cu totul ei.
M-am oprit...
Și ea.
Am visat destul pentru azi,
știu, cândva o să ne avem
și va fi cutremur.
Până atunci, ard!
poezie
de
Mihail Coandă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice