Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Porumbița xenofobă
Un porumbel frumos, cu gușă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiș, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curățică
Și chiar, cu-ngăduință, frumușică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu știu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă și nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Și, după giugiuleli și tandre șoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Și cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,
Urmând să sară jos de pe pipiță,
Ateriză frumoasa porumbiță!
La început, perplexă, siderată,
Rămase mută și paralizată,
Apoi goni "otreapa!" c-un scuipat,
Se-apropie, înfiptă, de bărbat
Și începu blesteme și ocară,
Cu vorbe auzite într-o seară
La tanti de la patru, pe terasă,
Când a venit inopinat acasă:
"Mă, Ginghis Han, mă, Casanova, câine,
Eu zbor în lume să câștig o pâine,
Iar tu, destrăbălat și jeg uman,
Te dai la prima curvă din maidan!
Nerușinat, scursoare ordinară,
Mă faci în gura lumii de ocară!
Mai pot să ies cu capul sus în lume?
O, parcă văd de-acuma câte glume
Și ironii pe seama faptei tale!
Să nu-mi mai ieși de azi-nainte-n cale,
Că te omor cu mâna mea, să știi!
Să crezi bărbații, ah ce porcării
În stare sunt în lipsa ta să facă,
Un troglodit infam, un neam de troacă!"
Se descărcă, săraca, înc-o vreme,
Pe urmă, parcă prinse a se teme
Că insul va pleca definitiv
Și adoptă un ton mai concesiv...
"Tu știi că nu-s, de felul meu, geloasă,
Dar spune, cum să nu fiu furioasă
Când te găsesc pe japiță călare?
Mă doare, porumbelul meu, mă doare!
Eu știu că-s altfel construiți bărbații,
Că sunt sensibili și atenți la grații,
Că nu se pot abține multă vreme,
Că altfel au dureri de... gât, probleme...
Că ești și tu bărbat dotat, vânjos,
C-ai fost tentat și, poate, curios,
Că mă înșeli să cred? - întâia oară,
Dar bine, mă, Gigele... cu o cioară?"
fabulă
de
Petru Ioan Gârda
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice