Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Chipul din Oglinzi
Ajută-mă să-mi înfrânez iubirea, când dorul face-n sufletu-mi popas
Și-mbracă-mă cu fericirea de-a nu-mi lua niciodată bun rămas.
Privește-mă cu ochii luminați și uită-n palmea mea nefericirea,
Păgâni să fim, de lumea ta uitați, când tu ești pentru mine nemurirea.
Și braț la braț mergem în vise și-n gânduri, suntem împreună
Și sufletu-mi cu patimi stinse, atâta dor nebun adună...
Parfumul florilor de crin și raza soarelui fierbinte
Sărutul dulcelui venin ce e menit să mă alinte.
Ajută-mă să cred în noi, sfărâmă zidul depărtării
Și de vom fi de lacrimi goi, te rog să nu mă dai uitării.
Rămâi doar cerul meu cu stele și mângâierea mea târzie,
Alungă-mi temerile grele din boarea vântului ce-adie.
Și ceartă-mă cu glasu-ți blând, străină de-ale lumii-mpotriviri
Trecutu-mi fad și îngropat, în ale vieții rătăciri...
Rămâi cu mine, o lumină blândă, din rugăciuea nopților de vară
Pe geana somnului plăpândă, emoția ta de-odinioară.
Când nu știam că-mi va fi dor, n-am îndrăznit să te opresc
Senină îmi zâmbești ușor, nici nu cutez să te privesc.
Ajută-mă să am putere, să-nvăț să zbor, s-ajung la tine
Să fii tu marea mea avere, comoara ce-o păstrez în mine
Și iartă-nalta îndrazneală de a te-nchide-n al meu suflet
Te-ating cu veșnică sfială, din umbra unicului umblet
Dar poate va veni o vreme, când drumul ni-l vom despărți
Te vei îndrepta alene și eu cu jind te voi privi.
Rămâne să-ți șoptesc o taină:
Trecutul vremii n-ai să-l poți uita
Oricât de-ndepărtat ți-e drumul, tu rămai lumea mea...
poezie
de
Andreea Palasescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice