Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Peste pașii mei
Lacrimi groase fug amarnic
Părăsindu-mi ochii verzi
Balansându-se pe cararea
Șerpuită și aspră
Arătându-mi drumul prin noroasele cristale,
Printre holdele galbene de grâu ce mlădie în vânt
Străjuite de arbori înfrunziți,
Pini și sălcii jucăușe.
Prăbușită în fotoliul de întuneric
Inima mea pulseză de mii de ori
Timp de 20 de ani depărtare
Și nu m-a lăsat să gem.
Liniștită, mută, ruginită de timp,
Palida și tranfigurată de durere,
Cu fața umeda,
Acolo eran eu.
În acest apus de soare clar și frumos
Încălzit de ultimele raze de soare
Eram dusă în timpul
Despărțirii mele.
Ani strălucitori, măturați de ceața groasă,
Cu pielea zgribulită, memoria amorțită,
Inima abătută și calmă...
S-a îngropat iubirea.
poezie
de
Maria Emilia Fuentes Burgos
, traducere de
Ioan Friciu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice