Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Umbre în cadență
Iubito, ești binele meu, matur și acut!
Când pe străzi, baluri, se arată,
în patimi de vânt arde un dor.
Se aude sălbatic cum bate în poartă
turme de frunze și vocile lor.
Mâine, poimâine, același decor,
umbre în cadență aleargă călări.
Poeți, scriitori ne arată cum mor
în ploaia măreață din sufletul lor.
Și apoi, încă o zi vine, trece,
o moștenește, fără să știe de unde a venit.
Fierbe senină, duhuri, la rece,
se șterge la ochi că a ruginit.
Un bătrân calcă o umbră
ce pare legată de un zâmbet amar.
Privește la ea, gol, până în fibră
cum îl salută spoită cu var.
Puține mai sunt, repede zbor,
umbre cu pasul felin.
Par doar basme fără fior,
ruine jertfite cu colți de venin.
Statura lor este înaltă,
iezme în azilul de mult pierdut.
În preajmă îmi stai, frumoasă, și toată,
Iubito, ești binele meu, matur și acut!
poezie
de
David Ionel Romulus
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice