Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acolo, în inimă...
Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
nașterea unor locuri noi, nepopulate, sub ochii noștri,
te-ating în mijlocul cântecului răsărit în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtășit.
Umbre și semne-n serpentine străbat pașii iubirii,
cuvântu-și începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă crește din mine.
Încă nu știu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?
O să mă clădești în tine așa cum ești tu,
nemăsurată revelație, descoperire divină,
miracol frenetic și posesiv,
acum te-nțeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre.
Într-un strat al timpului,
din cel mai uitat colț al vieții,
te simți atât de atras de celălalt,
ca un miraj ce te-nvăluie
din care nu te mai dezmeticești,
uimirea aceea a copilului care
nu-și mai găsește cuvintele,
doar zâmbetul îl poartă-n simțire,
mereu absorbit în albul seninului
și totul e-un nou început.
Îți simt inima vibrând în nuanțe paradisiace,
un alt tempo, adagio appassionato,
acute și note joase, o nouă partitură
pe care acum învățăm s-o cântăm.
Oare e ceva ce nu-nțeleg?
Afecțiune, grație, compasiune,
acel agape, dăruire cristică,
șirul cuvintelor se-oprește, uneori,
pentru-a cuprinde emoția copleșitoare
cu măsura ta, cea care
aduce pacea și bucuria de a fi.
Încă am sărutul tău pe buze,
privirile ni s-au întâlnit înlănțuite,
inima mi s-a cuibărit în inima ta
și-acum desface lumina într-o paletă de culori.
poezie
de
Irina Lucia Mihalca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice