Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cea dintâi seară
- Era de toate dezbrăcată,
Copacii totuși n-o vedeau,
Însă ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
Și scaunul scotea scântei,
Când trupul gol îl atingea-
Boboc de jar, între femei,
Călca piciorul, vai, o stea!
- Priveam, de ceară parcă,
O mică rază, iată, în tufiș -
Noaptea era și ea o barcă,
Chiar printre stele: pâș-pâș!
- Îngenunchiat, zău, la piciorul
Ce-n mână parcă îmi vorbea,
Simțeam cutremurat că dorul
Mă duce-n hățuri: hăis și cea!
- Picioarele ca două aripi îs,
Și pieptul ți-l ating în joacă,
Când totul pare iată un surâs
Dumnezeu n-ar vrea să tacă!
De gheață și sărut, ea arde-
Și ochii se închid de dulce
O lacrimă ai vrea, bărbate,
Un pat, iubirea să se culce.
Iubito, ce-aș putea să fac?
Umbra raiului-i pe sânii tăi!
Am aruncat pielea de drac
Și te mângâi, iată, cu văpăi!
... Era de toate dezbrăcată,
Copacii parcă n-o vedeau-
Însă-ar fi vrut să știe: o fată
De ce nu fuge de Bau-Bau?
poezie celebră
de
Arthur Rimbaud
din
Poezii
, traducere de
Costel Zăgan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice