Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Căci eu... trăiesc... în poezie...
Eu râd și râsul meu adună,
În juru-mi, oameni tot mai mulți,
C-așa-i când ai inima bună
Și știi pe alții să-i asculți...
Eu râd și râsul meu alungă
Durerea lor și tristul gând,
C-așa-i când poate să-ți ajungă
Să-i vezi pe ceilalți surâzând...
Eu râd și râsu-mi construiește,
Celor din jur, speranțe - mii,
C-așa-i, de inima îți crește
Când pe-altul fericit îl știi...
Și-atunci, mai spun o snoavă-n versuri
Și-mi aștern râsul în catren,
Să construiesc noi universuri
De voie bună și antren...
Dar când stau singură, cu coala
Tăcută de hârtie-n noapte,
Îmi înmoi pana în cerneala
Altor gândiri și altor șoapte...
Și plâng atunci, cum plânge dorul,
Și-mi tremură pe buze versul,
Și îmi coboară-n trup fiorul
Ce guvernează Universul...
La mine-n suflet, zbuciumate,
Pătrund, (pe porți acum deschise),
Și plâng... visele nevisate,
Și dor... trăirile ucise...
Și-atunci, cuvintele-mi adună
Toată durerea omenirii,
Hulind, ca marea în furtună,
Nemilostiva lege-a firii...
Dar nu-mi înec speranța-n mare...
Străfundul ei, de val ascuns,
Păstrează-o tainică visare,
Păstrează-un dor de nepătruns...
Un dor de... DOR, frumos și trist,
Un dor de pur și feerie...
Mirare-i că pot să exist,
Căci eu... trăiesc... în poezie...
poezie
de
Mariana Cruceru
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice