Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Arca de lut
Cu privirile spre sus îndreptate,
goale, lipsite de veselul cânt,
doar spaime în ele să poarte,
trupurile-umbre subțiate de vânt,
cu o tristețe molipsitoare pe fețe,
oamenii-păsări-strigoi,
s-atingă limanuri mai îndrăznețe,
noapte-zi, visează, cu ochii mai goi.
Sfâșiați de colții din gardul de sârmă,
siliți să se abată din drum,
trupuri obosite, rămase o urmă
din război, în război, sub cerul de fum,
mai aspiră să-și făurească o lume,
Ideală, în care să se mute treptat,
de fapt este un orgoliu anume
să-și construiasă edificiul visat.
Mărșăluind în forță spre noul sălaș,
cu brațele goale și părul vâlvoi,
într-o arcă de lut fără nici un vâslaș
trec oamenii-păsări-strigoi.
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice