Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mântuitorul la ușa inimii
Bătăi ușoare-am auzit
La ușa încuiată
"Din nou străinul m-a trezit,
Din nou la ușă a venit
Când va-nceta să bată?"
Așa gândeam în acel ceas
Cuprins de supărare
Iar graiul lui nu m-a atras
Aveam "uleiul" MEU în vas
Și nu voiam salvare.
Din nou la ușă a bătut
În următoarea seară
Dar încă nu L-am cunoscut
Pe cel ce a venit și-a vrut
Să poarte-a mea povară.
Iar am tăcut când a venit
Și-a zis cu vocea-I lină:
"Ești fiul Meu, ești preaiubit
Și pentru tine-am suferit
Să stăm, ACUM, la cină."
Multe respingeri au urmat
Dar când sosise ceasul,
Când înc-odată m-a chemat
În viața mea L-am invitat
Spre Rai să-ndrepte pasul.
Ce străluciri m-au copleșit!
Ce sfinte sentimente!
Cu dragostea-I m-a cucerit
Și pentru mine-a suferit
Să-nving furtuni, torente.
Să-mi pară rău că am deschis
Să intre cu Lumină?
O, nicidecum! Tot ce-a promis
El mi-a trimis din Paradis
Și-a șters sinistra vină.
Ce-ar fi viața fără El?
(Cel neglijat o vreme)
Călătorie fără țel
Îndepărtare de Betel
Și greutăți supreme.
Regrete n-o s-avem nicicând
Că am deschis ființa
Să intre El, Păstorul bland,
Să schimbe pământescul gând,
Să știm ce dă credința.
poezie
de
George Cornici
din
Pelerini printre versuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice