Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Am renunțat
Am renunțat la lume pentru slăvita Țară
Când am simțit chemarea în suflet și-n simțiri
Am dobândit atunci o cruce și-o comoară
Și s-au născut în noi cerești însuflețiri.
A fost o zi de seamă, o zi de cercetare
Și nu putem uita cum fost-am transformați
Chiar Prințul Păcii ne-a dat mărgăritare
Cu straiele credinței am fost înveșmântați.
Ne-am înrolat în ceata ce-a părăsit pustia
Și toată-ncorsetarea vieții de plăceri
Am înțeles chemarea, am înțeles solia
Și-avem o perspectivă a sfintei Înfieri.
Am renunțat la gândul că viața-i o himeră
Chiar din secunda-n care Păstorul ne-a găsit
Și visele ne poartă spre-o altă emisferă
Unde destinul veșnic va fi adăpostit.
Nu mai dorim senzații ce gâdilă simțirea
Și nici idei profane nu mai îmbrățișăm
Pe-altarul închinării am așezat slujirea,
Mesajul Învierii cu patos îl lansăm.
Ne-am angrenat în munca de Cer ratificată
Și nu vom renunța la ce-am primit de Sus
Chiar de ar fi trăirea cu suferinți brăzdată
Cunoaștem Fericirea din Țara făr' apus...
De-aceea vom străbate pân' la sfârșit cărarea
Lăsând destinul nostru în mâini ce-au stat pe lemn
Și nicicând n-om uita c-a fost răscumpărarea
Ce a sădit în noi un suflu pur și demn.
poezie
de
George Cornici
din
Pelerini printre versuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice