Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Riduri
toamna
sosește penultima pantofii ascultă cu toată talpa vaietele
frunzelor desprinse de gol rătăcite o vreme printre
umbre contorsionate de soare
cu mâini desprinse de trup
căută un ungher sau un crâmpei din mine
în care a crescut o păpădie
care mi-a umplut degetele de lumină
pe când mă scruta curioasă
croitoreasa mi-a făcut răul cel mai mare
în timp ce probam această vaporoasă rochie galbenă
încrețită pe firul subțire al acului său
știa nu-mi plăceau crețurile adăpostind grăunți de singurătate
dar ea continua să încrețească voalul
într-o nebuloasă de nori cenușii
înainte nici nu mă intrigau nici nu mă dureau stăruințele
și totuși acum cât de neajutorată mă simt
când vine vorba să resping o părere mă rotesc
rochia aceasta mi se pare mai grea ca o toamnă
plină de căzături și răni
ace și ațe nu-s pentru a coase păpădiei rochie de voal
nici umbreluță nu-i să-i apere trupul de ploi nepăsătoare
nu există niciun leac credeam că uitasem
poezie
de
Marilena Tiugan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice