Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Unei vrăjitoare
Ți-ai scos durerea la paradă?!
De ce te dor oamenii buni?!
De ce îi lași pe toți să vadă
Că singură-ți stârnești furtuni?!
Urând în lume ce-i frumos,
Îți înfigi colții în candoarea
Ce are suflet drăgăstos
Și se deschide precum floarea.
C-un colier de sârmi ghimpate,
Vrei să sugrumi cântecul vieții,
Când otrăvești ape curate
În ne-nceputul dimineții.
De vezi IUBIRE la vreunii,
Crăpi, că nu-ți este rânduită
Și-ncepi să urli ca nebunii,
Toată-afundându-te-n ispită.
Și noaptea, scuipi și clocotești
Noroi, în tine adunat
De ciudă, că nu reușești
Să-i furi IUBITUL adorat.
Într-un ceaun, dospești pucioasă
Și fierbi în ea un șobolan,
Presari apoi a ta angoasă,
Te dai cu capul de tavan.
Și bolmojești verzi și uscate,
Amestecând blesteme rele...
IUBIREA le-ntoarce pe toate
Și-ajung la tine și mai grele.
Învaț-odată că din ură,
Nimic frumos nu poate naște!
Mai bine, coase-ți a ta gură
Și mori, dorind a te renaște
Frumoasă-n suflet și simțire,
Uitând povara ta de azi,
Să poți găsi marea IUBIRE,
În foc de Iad, să nu mai arzi!
Și crucea n-o mai răsturna,
Primește a ei mângâiere!
Gând rău, spre Cer, nu mai turna
Și-nchină-te... la Înviere!
poezie
de
Georgeta Radu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice