Tristețe pe ambele maluri
La malul Babilonului am șezut și am plâns,
Cu Diavolul însuși luat-am un prânz,
Tavanul coboară mai jos, tot mai jos,
Nici zbor, nici speranță, deces vicios.
Trec oștile triste de pachidermi,
De ești temerar, începi să te temi,
Oamenii-s buni, nici Cain nu-i rău,
Ajungi prin tuneluri la Dumnzeu.
La umbra ciupercilor mai meditezi,
Să fii totuși gnostic ori, simplu, să crezi,
Acesta e malul pe care ajungi,
Viața-i zgârcită, postumele-s lungi,
Ai timp se reiei aventura, să scrii
Pentru milioane de morți zurbagii.
Cu ghiarele, dinții degeaba te-agăți,
Mai joacă cu Domnul, uneori, cărți.
|
Module dinamice