Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
N-ai mai venit
Te chem adesea-n gând, cu dor
ca ochii tăi să-mi mângâie privirea.
M-agăț de ultimul tău por,
m-agăț să smulg din timpul tău venirea.
Și azi te-am așteptat pe banca învechită,
privind în zare o siluetă. N-a fost a ta..
Cu înțelepciunea zilei de mâine,
m-am întrebat, de ce te-aștept?
De ce să chem ce nu mai vine?
Într-un târziu,
renunț să mai aștept
și plec cu pasul apăsat,
lăsând pustie banca înlemnită.
Tu nu mai vii și atât te-am așteptat!
Contemplându-te, ispită!
Sperând că într-o zi tu ai să vii,
am învățat să iert,
iar întâmplarea m-a trezit din vis.
Visam frumos, aproape cert.
Visam că dragostea a-nvins.
- Vă rog pe voi brazi și izvoare,
De ați văzut iubirea mea smerită,
Strigați-o cât puteți de tare
Și arătați-i drumul spre banca învechită.
P. S.
Să fiți iertați dacă iubiți
Când ninsoarea v-a căzut la tâmple!
Iertați și voi pe acei "greșiți"!
Iertați-i, dacă îi iubiți!
poezie
de
Elena Buțu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice