Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Veronica și Mihai
O dragoste nemărginită
Între două suflete frumoase,
Dar mereu a fost umbrită
De persoanele răutăcioase.
Ea poetă, el un geniu mare
S-au întâlnit și s-au plăcut.
În ciuda sorții, cu-ncăpățânare
Se iubeau la fel, ca la-nceput.
Iubirea era a vieții esență
Și versurile pe care le scriau.
Pătimaș, prin corespondență
Cu mult drag și le trimiteau.
Într-o zi, steaua de neatins
A plecat grăbită-n Eternitate.
Luceafărul românesc s-a stins,
Iar iubita rămânea-n singurătate.
Cu lacrimi pe obraz... o mie
Poveste tristă, sfârșitul năucitor.
Presărată cu dragoste și poezie,
Dar și cu amar, chin, imens dor.
Nu-și mai vedea rostul fără el,
Fericirea purta un singur nume.
Sufletul pereche, al său model
Părăsea definitiv această lume.
Veronica nu a mai suportat
Trista și timpuria despărțire.
Și-ntr-o zi de vară a plecat
Lângă Luceafăr, marea ei iubire!
poezie
de
Alina-Georgiana Drosu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice