Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Noapte de iarnă
Acuma când e noapte plină
și-afară ninge mult și blând,
hai să aprindem foc de lemne
și să privim la el tăcând.
Să n-auzim decât cum crapă
miezul butucilor încinși,
acoperind sinistrul vaiet
al unui lup din munții ninși.
Așază-mi capul tău în poală,
să stăm cuminți ca doi copii
și să mă joc cu păru-ți moale
până, visând, vei adormi.
Privim în foc ca-ntr-o oglindă...
Ce viitor se zbate-n rug?
Lăsa-va clipa trecătoare
în ceruri brazda vreunui plug?
Sau or să ne trădeze sfinții,
lăsându-ne să viețuim
după o carte ce aicea,
singuri, nicicând n-o s-o citim?
Cât de frumos miroase ceaiul
și ce mai viscol după uși!
Tac sub omături zurgălăii
ca-n mâini desprinse din păpuși.
Adormi, căci te voi lua în brațe
și te voi așeza în pat,
să-ți învelesc în cergă trupul
pe care luna l-a scăldat.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice