Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sonată de Grieg
Ni se face toamnă, ni se face frig,
se așterne griul pe un ultim dig,
tu te-ascunzi departe, unde să te strig,
nordica mea fată, când se cântă Grieg?
Știi cum bate vremea ora în zadar?
Știi cum bate ora fără de orar?
Am să-ți spun când ploaia va crăpa un zar
și speriați urca-vom în bătrânul far.
Ni se face-a moină, ni se face-a vânt,
hai, noi doi, să facem un recensământ,
peste toți aceia câți poate mai sunt
să ne credem singuri pe acest pământ.
Ți-am deschis umbrela, te aștept să vii,
să apari din mare într-o bună zi,
de va fi furtună, poți să întârzii,
mai aștept o toamnă, nici nu te grăbi!
Ni se face-a timpul care nici n-a fost,
are și iubirea, cât de cât, un rost;
haide, sub umbrelă, ca-ntr-un adăpost,
hai, îți vând iubire fără nici un cost!
E frumoasă marea ca atunci, cândva
marea noastră neagră, marea noastră rea,
singura-n măsură de-a ne judeca
cu un val de ghiață și cu fulgi de nea.
Am s-aștept pe stânca digului pierdut
să-mi sfârșesc plantonul, ca un biet recrut...
Rana mea cea veche nu m-a mai durut,
sunt atâta: sclavul gândului meu mut.
Ni se face toamnă pentru amândoi,
unde ești, iubito, când aici sunt ploi?
Fi-va preatârziul lacrimă-n șuvoi
când pe dig, la țărmuri, vei găsi un sloi.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice