Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Repetabila întoarcere
Credeam că m-au mai răcorit zăpezi,
Că ploi radioactive m-au schimbat...
Tu nu dispari, tu numai înviezi,
Ca un suprem, definitiv păcat.
Te-am exilat la țărmul unei mări,
Mai mult un lac, paralizant de blând;
Ai sfredelit pe fund sedimentări
Și-ai apărut în fața mea cântând.
Eu sunt acela care am creat
O nouă dimensiune, doar a ta ‒
C-un gest nebun, savantul disperat
Ți-a plăsmuit, cu mintea lui, o stea.
Te-am deportat într-un tunel minier,
Nici nu mai figura pe hărți de plan,
Dar tu ai spart cătușele de fier
Și-ai râs la parastasul tău de-un an.
Chiar te-am lăsat într-un ierbar gândind
Să mă salvez pastrându-te în el...
Eu nu am vrut eretic foc s-aprind,
Jertfind în van bucăți întregi de miel...
Siberia sufletului meu te-a-nchis
Într-un cătun uitat de Dumnezeu,
Dar nu știu care poștă te-a remis,
Cu nu știu care tren te-ntorci mereu.
Pe cicatrici îmi sfârâie zăpezi
Și diluviene ploi mi s-au uscat...
Tu nu dispari, tu numai înviezi,
Ca un suprem, definitiv păcat.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Săniile adâncului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice