Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scara
Pe-o scară simplă coboram,
eu o priveam din spate
și de pe glezne-i culegeam
sclipiri de nestemate.
Ea luneca parc-ar fi stat,
subțire și felină,
pe trepte ce pocneau mirat
sub tocuri de regină.
Iubirea-n clipe de beton
o măsuram cuminte,
în timp ce ea, la telefon,
mima, parșiv, cuvinte.
Ferestre mari, de geam normal,
ne luminau spre-afară,
noi doi, mergând tot în aval,
întârziam pe scară.
Nu mai știam, ca-ntr-un miraj,
ce punct vom mai atinge
fără parter, fără etaj,
doar treapta ce ne-mpinge...
Parcă simțeam că în curând
vom eșua în lume,
pe-orizontalele ce vând
și suflete și nume.
Iubind, tăceam și coboram,
serioși, din treaptă-n treaptă,
la curbe, doar, ne-ndepărtam
de linia cea dreaptă.
Am fi putut să ne oprim
și, singuri, să ne-atingem,
dar s-a-ntâmplat să ne dorim
ca scara s-o învingem.
Și deodat-am nimerit
pe stradă-n miez de vară,
unde iubirea a pierit
ca un parfum pe-o scară.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice