Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Baligi uscate
Târziu, mă întorc printre baligi uscate.
La maluri de ape, pe prunduri cu știr, mărăcini
și pelin, și cu tufe de gherghini.
Îmi ung sufletul cu păcură arsă
ca unui cal liber rosătura din greabăn
a șeii.
Mă scald în fluviu și apoi, răstignit,
filtrez soarele printre genele ude.
Mi-este cald și mi-e bine parc-aș sta
întins pe oala de lut a-nceputului. Mâinile
mele se joacă cu nisipul, cu pleava purtată
de vânturi; privighetorile cântă, buhaii de baltă la fel;
mi se pare că aud tractoarele alergând pe câmp purceii mistreți
și, deodată, minune: copilul din mine trăiește!
Dumnezeu îmi întoarce fericirea dintâi
într-o singură boare a nămolului fecund!
Un hoț de miei m-a furat de prea tânăr;
auzi-l, auzi-l cum trece ostrovul, în trestii
țipă babușca, mătăsarii; pe jar, fuduliile
de-armăsari jugăniți
pune capcane și lațuri
și bate pe pulpe fata tătarului pe care, cândva,
am iubit-o nebun.
"Du-te cu ei, băiete, să schimbi carmacele de somn,
de sturioni..." aud că-mi vorbește un glas,
și dinspre Dunăre mă-nvăluie un fum amețitor,
mirosind a scoici putrede, a ierburi, a harbuji dulci,
răscopți. "Să mă transform atunci într-un ciulin,
și agățat de hainele sfinților voi putea ajunge
deasupra a toate, și cât mai înalt, și cât mai deslușit.
A lumii poveste va fi uitată de mult: sălciile
noduroase, găurite de trăsnet îi vor flutura zădărnicia
peste smârcuri, peste hoituri grase, vechi de mii și mii
de ani..." Bine, dar asta înseamnă să renunț la luptă,
să mă pierd pe o urmă înăbușită ca un cocor
înspre bolta roșie, iluzorie, a apusului!...
"Nu, îmi răspund și plâng și izbesc cu pumnii-n pământ.
Întoarce-mă, Doamne, înapoi, printre străini,
agață-mi nuferii tineri pe haina de cioclu a amintirii,
și porcii aceștia, rupând crapi burtoși,
bibani și lini și fructe sălbatice,
adună-i la loc și fă-i să muște din mine lumina
călăuzitoare! Nu mai pot fi ce-am fost,
am suflet murdar, de copil îmbătrânit prin urgie
și silă! Vârsta mea mi-a fost scrisă de alții."
Mă întorc în oraș dintre balegi uscate.
Port în mână un felinar de când eram băietan
și dinspre casă pustie acum îmi venea zvon
de castane încolțite în zahăr, de lișiță friptă
sau știucă umplută cu mierlă.
O renunțare și o veșnică luptă a ajunge
pe culmile vieții! "Ai să poți, băiete, ai să poți?"
"Am să pot, morții mei, am să pot: voi lăsa o gleznă
cu aripi pe urma de vidră din stufuri,
voi privi câinele-n ochi, depărtându-mă,
iar pescăruși de niciunde vor sosi deasupra mea,
picurând vinul tău de smochine, bunico,
ca pe o apă a vieții, de Dincolo către Apoi."
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Hibernaris
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice