Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mecanica iubirii
Noi străbătem istorii ținându-ne de mână,
dar floarea tinereții n-o vindem pe nimic,
și se sugrumă vameși și cad holbați pe-o rână
nepăsători când trecem pe capra unui dric.
Vindeam sugiucuri stranii la colțuri de bazare,
ori desfundam unsoarea Fanarului în zori,
dar ne plăteam iubirea, cu rândul, fiecare,
ca pe-un hindus spectacol în vârful unei sfori.
Și ce minune mare să trecem invizibili
prin scuipături și larme, curați ca doi copii,
să nu plătim amenda, să fim mereu pasibili,
să ne pitim în moaște ca-n proprii noștri fii!
Beam vin din sânge veșted de amforă hitită
și călăream damnate cirezi de armăsari;
cu aurul din lume ascuns într-o copită
noi logodeam săracii, făcându-i oameni mari.
Dăduse Arhimede chiar foc la niște vase
și sclavi de piramide fondau pepenării
când ne-înghețau pe gură meduzele scârboase,
când tocmai ne-înecasem cu gândul de-a muri.
Dar nu știam, la pândă, că stau gonacii noștri,
chiar de-am fi vrut acuma, nu mai puteam muri,
și-am rupt nevolnici crusta, de s-au speriat toți monștrii,
și-am dat deoparte mâlul, spre-a ne putea trezi.
Deci, odihneam pe drumuri șetrari ai amăgirii,
un singur punct de sprijin sărutul ne ținea,
doi vagabonzi serafici dormind pe geana firii,
cu naftalină-n haine și mers strâmbat de șa.
N-am mai dormit de-atuncea, tot străbătem imperii,
monede reci pe pleoape ne răcoresc un pic,
prin templele rușinii ne caută neferii,
dar floarea tinereții n-o vindem pe nimic.
poezie
de
Dragoș Niculescu
din
Purgatoriu pentru sfinți
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice