Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Scrisoare către un bun amic
Mă-ntrebi în ultima scrisoare,
Om însurat, la fel ca mine,
De ce ai tu belele, oare,
Iar eu o duc atât de bine(?!)
Vezi tu... e-o vorbă românească,
Ce spune clar, de multă vreme,
Că..."Dumnezeu să te ferească
De ale curvelor blesteme!"
O vorbă foarte-adevărată,
Și sunt convins, văzând ce jale
Este pe-atâți faliți, măi tată,
Ce-ajung aiurea-n tribunale,
Cum n-au noroc nici de lovele,
N-au somn, chiar fără lună plină,
Rămân în pană de pingele,
Sau pe vreun câmp fără benzină,
Ori... dup-o mamă de bătaie
Luată dintr-o neglijență,
Ajung ca fraierii-n pârnae,
În loc s-ajungă la Urgență,
Numai că eu... Doamne ferește!
Cât timp am fost flăcău în viață,
Chiar dacă lumea clevetește,
Pot să le râd la toți în față,
Și nu îmi fac nicicum probleme,
Că ar fi curve sictirite,
Ce au ajuns să mă blesteme...
Iubind... numai femei cinstite!
poezie
satirică
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice