Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumina înhămată
Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.
Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.
Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.
Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.
poezie
de
Marin Moscu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice