Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
În rotundul vocalei
Mereu am ezitat între uimire
și grav, între rotundul vocalei și clipa
evadărilor în larg,
când luna plină iși etala
strailele brodate, în legănări
de ape.
Pâlpâitoare tonuri de lumini
și semne s-au furișat
în zborul unei șoapte și, deghizate,
umbrele,
s-au cuibărit pe rând,
în prima bătaie de inimă
ce n-a primit botezul cenușilor
adevărate.
Mereu am căutat un răspuns
când luna vlăguită
se stingea,
în sunetul tânguitor al luminii,
și niciuna din șoaptele voalate
ale zilei,
nu m-a avertizat
că vulcanii au nevoie doar de o scânteie
pentru a-și revendica
supremația...
12 iulie 2014
poezie
de
Valentina Becart
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice