Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Un fel de Prometeu
Ce tăcere insalubră
Mucezește împrejur!
Ce schimonosită umbră
Deseneaz-al meu contur!
Dorul meu suflat în aur
Brusc s-a metamorfozat
Într-o mostră de balaur
Ce prea mult a ajunat
Și înghite peste poate
Gânduri bune de nimic...
Dac-o fi să mi se-arate
Îl lovesc în ombilic.
Ce tristețe incoloră
Pe pomeți s-a așezat!
Ca smochina sicomoră
M-a ultra-estetizat
Parc-aș fi al meu părinte
Promovat de printre țânci
Care, să se mai alinte,
Ar urca la rai pe brânci.
Orișicât de insipide
Ar fi să mi se cuvină
Saturările avide,
Răbdător m-așez la cină.
Inodoră clipa trece
Și răpește traiul meu,
Îmbrăcând speranță rece
Sunt un fel de Prometeu
Ce-și dă inima ce bate
Sec, în pieptul dezvelit
Ca pe o ofrandă-n rate
Celei ce nu l-a iubit.
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice