Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Venirea celestă a Fiului lui Dumnezeu
Sus, la munte, prospețimi trecute
Se preschimbă- n frigul veșnic,
În crengișul de la poale, - i primavară,
Miezul nopții tace, ca un sfetnic.
Pârâiașe murmură- n neprihănire,
Pe sub crengile, de ger, momite,
Sufletul se- aude, curge- n ditirambe,
Dezmorțit, din chinurile sfinte.
Fumul greu încet se risipește,
S- a inscris în psalmi o primăvară,
Alungând din gânduri focul ce-amărăște
Nesocotința păcatelor de-odinioară.
Ici -bucurii, dincolo, poate, - i tristețe,
Reinviind din soare, și adormind în nimburi,
Așa sunt sufletele cu pecetea
Cereștilor ofrande pe- a lor chipuri.
Să nu uităm, că, dincolo de- acest miracol,
E viclenia răului și răul rătăcirii,
Darul luminii înfruntă acest obstacol,
Cu sfinte daruri cunună toți martirii.
Miracolul cel mare s- a săvârșit,
Și- n suflet se va prinde zamislirea,
Să fii om bun și suflet pocăit,
O rugă- n cer sa- nalți de mulțumire.
Cu glas primăvăratic, smuls din neguri,
Și răspicat, ca să despice cerul,
Scăzându-ți zile, metehne din egouri,
În veacul nou, pribeag, să- ți vezi eterul.
Adie- a suflet, care mugur se numește,
Ce- și caută un zbucium, sa străbată
Venirea celestă a celui ce cutează
A fi, cu- adevărat, Fiul lui Dumnezeul -Tatăl.
poezie
de
Lilia Manole
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice