Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nova mihi apparuit Beatrix - II
Visând șezui la marginea pădurii
cu inima de-a Ei dorință plină
deși cu spaimă c-ar putea să vină
cătam pe cer, încrezător, augurii.
Deodată luna ochilor fu lipsă:
rotindu-se pe negurile goale
se mistui în roșii rotocoale
ca-ntr-o apocaliptică eclipsă.
Izbindu-se aripi nemăsurate
se-ntinseră pe pasări nevăzute
și se sbătură-n jurul meu ca sute
de duhuri ale serii turburate.
Pădurea auzii cum se frământă
bătută de-o lăuntrică furtună
cum fundurile nepătrunse tună
iar ierburile șueră și cântă.
Însuflețite, trunchiurile grele
părură că se smulg din rădăcini
și se târăsc troznind prin mărăcini,
să 'năbușească duhurile rele.
Tăcând apoi și foșnete și plângeri
se poleiră culmile cețoase
și-n sunete de trâmbiți glorioase
prin rariști se iviră oști de îngeri.
Și-am tremurat știind c-o să apară albă
mi-am strâns la piept mai arzătoare rana
priviam la cer și adorând: Osana
strigam spre-a constelațiilor salbă.
poezie celebră
de
George Călinescu
din
Universul literar
, Anul XLII, No. 51
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice