Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cine-aleargă... nu se lasă
Cum nu? O iubesc pe Ana,
Este însăși viața mea;
Fermecat sunt și de Leana,
Mai frumoasă nu-i ca ea.
Merg cu Ana în livadă
S-o alint sub măr umbros;
Fructul ce-a-ndrăznit să cadă
Îl duc Lenei că-i zemos
Și-o să-l împărțim în șură
Când vom sta din drăgălit.
Ochii Anei, ca de mură
Iar în minte mi-au venit
Și alerg într-o suflare
Cu iubire să-i sărut...
Leana ce mai face, oare?
Dorul ei mă lasă mut.
Șade Ana cu Costică
Tot sub mărul ionatan.
Așa carevasăzică!
O iubeam ca un plăvan.
Este și cu Leana bine,
Mă ridică-n absolut,
Dar... la ea Gheorghiță vine,
Cum se pupă am văzut.
Doamne, câtă nedreptate,
Dup-atâta alergat
Și iubire peste poate
Doar mai... meditez în pat.
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice