Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ce mult întuneric
Ce mult întuneric învăluie-n lume,
De el mă învălui și eu,
E răul în clocot și clocotu-n spume,
Iar moartea se plimbă-n cupeu.
Atâtea dihănii fac legi inumane
Ce-aruncă sărmanii în hău
Și râuri de lacrimi se varsă-n oceane,
În rând n-ai mai sta la călău.
Fac lupii dreptate și mieii aclamă
Căci frica în lână le-a stat,
Proțapul e sigla ce-i pusă în ramă,
Iar rama-i la capăt de pat.
Ce plânsete-s, Doamne, în sala de nașteri
Căci cheful de viață e flasc,
Pe cale te-așteaptă uși grele de mașteri
Să intri pe viață la teasc.
E vuiet în ceruri de-atâta obadă
Și cazne în jugul cel greu,
Răbdarea și piepții încep să se roadă,
O știe în cer Dumnezeu.
Rugați-vă-n taină arhangheli să vină
Și cete de îngeri-lumini
Să vină în lume dreptatea divină,
N-aștepte mai multe pricini!
Un steag al iubirii la cer să se-nalțe
Pe-o culme-a speranțelor vii
Și versul și cântul pe veci fie gloanțe
Și zâmbete dulci de copii!
Ce mult întuneric ne-nvăluie, Doamne
Și încă ești bun să ne ții,
Și-i lipsă belșugul din rodnice toamne
Ce noi le postim în chilii...
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice