Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Lumina din suflet se stinge
Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Le joacă prin creieri fantasme,
Ne sunt și gropari, sunt preoți și nuni
Și tot ei extazuri și spasme.
Li-i tihna deplină sub cerul divin
Să bată cu coada-n Scriptură
Căci suntem doar umbre sub nume creștin,
Cuvântul se-neacă în gură.
Apostoli se tărâie-n coți și genunchi
S-adune Iubirea rămasă ;
Din lanul cât zarea s-adune-un mănunchi
În vremuri cernite, de coasă.
Satana își râde în barba de țap
Și bate hidos din copită
Că smoala din suflet preschimbă-n arap
O lume deja răstignită.
E jale în Ceruri, e Domnul mâhnit
De inimi atât de sărace,
Pământul ne cheamă, pe rând, istovit,
S-adoarmă păcatele-n pace.
Ne scurgem otrava-n țărână destui,
Mai mulți stau la rând a se naște ;
Lumina se stinge, Iubire când nu-i
S-aștepți Înviere de Paște.
Se lăfăie dracii prin lume, nebuni
Căci Domnul îi lasă să cearnă,
Pe creștete ninse de-amar stau cununi
De îngeri sihaștri în iarnă.
Legatu-ne-am lanțuri ce-s prinse la par
Și cum mai zburdăm de prostește!
Nu spunem nici "Doamne, ne iată!" măcar
Căci, iată că Vremea sosește!!
poezie
de
Ioan Ciprian Moroșanu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice