Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
poveste încă
«De ce-ți miroase mâna a putred, stăpâne?»
regele nemișcat să nu i se strâmbe coroana
o jumătate de gest oprește muzica, măscăriciul și el
rămâne cu tumba neterminată, statuie contorsionată
tabloul acesta-i rupt de un tunet: «tăiați-i capul
paharnicului sau cui a vorbit și aduceți poeții curții»
Măscăriciul de preface în rolul condamnatului: «stăpâne
azi nu mă voi mai închina ție Cum aș putea să-mi găsesc
într-un ungher, capul?!» nu râde nimeni, vin poeții, întâiul
«veneră albă iată măreția » ieși «următorul», zise regele
al doilea: «vorbește încet sau taci, nu mă trezi
vegheată-mi e rana mea de un vultur și mâine iarăși
trupul voi purta în bătălie » poetul se opri
tăcerea lui vibrând lent se mișcă în aer amenințare nouă
regele îl cercetează din privire: «continuă »
«și voi învinge, știu, dar gloria mă va însoți
prea repede-n mormânt; lăsa-voi lance fiului cel mare
va face el din ea cruce, plug? Nu, nu cred
va ține stâlp cu ea coroanei, omului de sub ea »
«Gata!», porunci regele «ajunge zilei un cap lăsat țărânii
du-te, poetule, la curte nu veni vreodată »
Plecă știind, sărmanul, poemele veacului ce vine nu
vor fi pe plac nimănui, se cred sus, prea sus conducătorii
mai sus de rol și chiar mai sus de timpul lor
Se duse trupu-i fu găsit pe un pisc încins
privind, da, cu ochii deschiși spre nord
cu un vers neterminat: «unde ești, oh țară a »
poezie
de
Valeriu Barbu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice