Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cinci farmece binecuvântând nedumeriri
1
Când pleci din oraș, imediat,
câinele și eu păstrăm o tăcere plină demnitate.
După numai două ore
intru în vorbă cu cineva, după trei
îmi spune povestea vieții ei.
Dau din cap la fiecare cuvânt,
încurajând-o, dându-i de înțeles
că are tot timpul din lume.
2
Am viciul
de a face curte poeziilor.
Patetic, știu.
Îmi mai place să vizionez emisiunea Oprah,
bineînțeles când sunt sigur că nu mă vede nimeni.
Recunosc,
fac curte poeziilor, privesc Oprah
și uneori noaptea oftez încet,
îmi numesc oftaturile
arături de primăvară, pământul meu afânat.
3
Stând la asfințit în tăcere, admit,
viața mea curge astfel:
crengi întunecate
scrijelind ferestre și mai întunecate.
4
"Ce mai faci?"
Întreb la serviciu o femeie.
"N-am idee,"
răspunde,
părând mulțumită de viața ei,
acolo, în adâncul intim
al propriei mirări.
5
Nu știm,
nu putem, într-adevăr, ști,
niciodată n-am știut,
niciodată nu vom ști.
Pur și simplu, nu știm.
poezie
de
Jim Moore
din
Invisible Strings
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice