Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glumă cu lumea
De unde mă cunoști, iubito,
Când eu pe mine nu mă știu?
Mă-ntreb, cum se-ntreba un gringo
Pe-o margine de drum pustiu.
Ai adunat anii și țepii
din barba unui zeu cărunt?
Ai vrea să fiu eu fiul iepii?
Ei bine, voi fi iarăși crunt.
Și nu-mi mai spune că aluneci
Precum un șarpe, mă ucizi,
În vise te sărut, cum spumegi
și te dizolvi doar în acizi.
Sunt mai isteț decât se spune,
Noi despre noi nu știm nimic,
Se nalță soarele, apune,
Tu ești furnică, eu... furnic.
La căpătâi să-mi vii, e timpul,
Poate că mor acuși, mai știi?
Un înger plânge, altul râde,
O jertfă-i fiecare psi.
Urcăm, urcăm, desăvârșirea
n-ajunge-n dragoste, mai e,
buștenii trec pe ape repezi,
noi trecem ca secundele.
La casa de nebuni e bine,
La casa de normali e rău,
Maimuțele joacă pe bile,
Iar eu vorbesc cu Dumnezeu.
Evlavioase pisici tandre,
Vise de păsări în coteț,
Pe toate le iubim, a tantra
Ce ne învață, fii isteț.
Oricât aș scrie, rău sau acru,
Nu voi ajunge în Parnas,
Sunt geniu-n casă, eu cu tine
Rescriem iliade, pas.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice