Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Teatrul a fost cel mai însemnat cenzor al moravurilor, arma ascunsă dar tăioasă a spiritului critic al gânditorilor prin propunerea de exemple, prin contrastul binelui și răului, totodată o reproducere dar și o cenzură a epocelor pe care le-a înfățișat. Arlequin, Paiață, cei care plângeau cu un ochi și râdeau cu altul, au fost precursori ai fabulei. Teatrele, care sub formă glumeață, sau severă, confruntă omul cu sine. O lume întreagă, cea antică, cu pasiunile ei a rămas oglindită în operele dramaturgilor. De la început teatrul a avut nu numai scopul de a amuza ci și pe cel de a așeza în fața contemporanilor o oglindă în care să-și privească diformitățile și anume pe cele mai bine ascunse, pe cele morale. Teatrul care urmărește un scop pur distractiv e o anexă secundară, dispensatoare a unei plăceri de ordin inferior, de aceea chiar mai lesne de satisfăcut.
Hortensia Papadat-Bengescu
în
Almanah "Convorbiri literare"
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice