1 Decembrie - Transilvania
Tu, Transilvanie neprihănită
Trasă de râuri ce curg perechi
înstrăinată de-o grea ursită
de trupul poporului nostru străvechi
Leagăn etern sanctuarelor dace
rai al iubirilor noastre dintâi
tu n-ai trăit nici o oră de pace
stâlpi funerari ai avut căpătâi
Jaful cel crâncen, spinii din gură
orice zidire ți se surpa
vale a plângerii, loc de tortură
supplex valah, Transilvania mea
Dar după veacuri negre de fiere
se deșteptară viscolitori
urmașii Romei să-ți dea putere
purtând la arme frunze și flori
În prag de iarnă, când se adună
tainele lumii pe lângă foc
și când zăpada mușcă din Lună
și-n vin dă floarea de busuioc
E ziua plină de giuvaeruri
când vulturi zboară din calendar
și-o filă sacră poartă spre ceruri
filigranată în fildeș clar
Și din înalturi ei se prăvale
peste câmpie la Mărășești
tragănă stinse doine de jale
pâlpâie torțe sărbătorești
Întâi decembrie, zi de-nceputuri
florile dalbe pe la români
ninge cu oase albastre de fluturi
foc de rubine arde la stâni
Prin ce cuvinte, prin ce minune
sunt vrednic astăzi a te cânta?
nimeni pe lume nu poate spune
ce dragă îmi ești, Transilvania mea!
Azi toți tribunii parcă învie
în zvon de tulnic împărătesc
sub zidul Albei vin în câmpie
să-i spună țării cât o iubesc
Apare-n togă cel ce zidise
castrul cel antic, Apullum sfânt
Marc Aureliu calcă pe vise
fluvii de lavă ies din pământ
Și vin în zeghe voievodale
primii luceferi Gelu și Glad
plânsul le țese ochiuri de zale
ridică mândri sceptre de brad
Renasc jupanii ce nu știu frica
Stanislau, Balcu, Negru, Ștefan
Stoica și Iacob, Drag și Balica
Vlad, Nicolae, Ion și Bogdan
Azvârle lancea Anton cel Mare
Dealul Bobâlnei crapă de flori
Pintea haiducul trece călare
potera-l pierde în roua din zori
Balsam de slove pune pe rană
Ion Inochentie Micu cel drept
Horea cu fruntea shakespeareeană
strânge-o icoană de roată la piept
Lui Avram Iancu, crai al răbdării,
Munții ca-n palmă i se aștern
și-n urmă crește ctitorul țării
Mihai Viteazul nostru etern
Și vin iobagii, și vin jelerii
pâlcuri de oaste din moși-strămoși
dezmoșteniții, robii durerii
cu oase frânte și ochii scoși
Toți fiii vetrei, toți transilvanii
din Țara Bârsei în Apuseni
purtând hrisoave și vechi pisanii
își strigă dreptul de pământeni
Răsar din cartea neamului sfântă
ei Albei Iulii îi dau onor
la ceas de iarnă binecuvântă
unirea noastră, a tuturor
Azi poate țara să stea la cină
scapără stele peste Ardeal
ziua aceasta crește-n lumină
sfințind o gintă și-un ideal
Trăiască pururi fala străbună
Marea Unire și spiritul său!
Glorie ție, Patrie bună
atât la bine, cât și la rău
Iubire, pace și sănătate
la toți de față și viitori!
Trăiască țara în libertate
și steagul sacru în Trei Culori!
|
Module dinamice