Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
De toamnă
E toamnă, surâsul tău s-a transformat în mit
Cad ploi ca-ntr-o perfidă rătăcire,
Și te întrebi de-a existat iubire
Și ce păcat de moarte-am săvârșit.
Ne rătăcim prin sute de perechi
Cuprinși de amnezii ce n-au cădere,
Și picuri mari cu iz de mângâiere
Ne-așează Bach și Mozart în urechi.
Și totuși, ne iubim cu flori de toamnă
C-o ultimă risipă de tăcere,
Eu știu că din iubire iese miere
Și ochii tăi, ca două mări sunt, doamnă.
poezie
de
Adrian Abrudan
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice