Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Acvilă
Privesc din vârful crucii, din Bucegi,
Atâtea șerpuiri de pași din cratere, alungite
Pe asfaltul cu omeniri rulând neostenite
În dute-vino... epuizant în logici să dezlegi.
E ca o nebunie, butoiul fără fund
Ce-l umpli, se golește, de ce s-ar aduna,
Că plinu-ar fi făcut din ce-a fost pus și-ar sta
În loc... de vânzoleala adesea în muribund.
Nelămurit, m-arunc, în vidul ce se cască,
Doar suflet, mă ținând ca un elastic sacru,
Ca să planez mistere pe rând, acru cu acru...
Din minți obișnuite pe fund să se târască.
Eram, c-am și uitat să mă dezvălui, vultur
Și nu cunosc mai mult, decât ce-i semeția,
Înaripări de azur, frizante în armonia
Ce numai cer o știe... Că-n zbor, pământ îmi scutur...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice