Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Cântecul clipei
Oglinda îmi șoptește prin firele albite
Că lupii vremii mușcă din fibre obosite,
Că bruma nemiloasă îmi suge din vigoare
Și tihna mi-o-nvelește cu-a frunzelor paloare.
Dar toamna generoasă, ca struna de vioară,
În sunete adună un ritm ce înfioară.
E șipot de izvoare? E glas de ciocârlie?
Sau trilul clipei mele... Se poate să mai fie?
Spre zări necunoscute cocorii se agită,
Își flutură penajul prin ceața-ncremenită;
Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige,
Capriciile vremii în mine s-or înfige.
Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară,
Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară.
Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă
Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă.
poezie
de
Georgeta Muscă Oană
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice